From Empty Talk to Real Impact: Escaping the “Bullshit”Sustainability Trap

From Empty Talk to Real Impact: Escaping the “Bullshit”Sustainability Trap

In today’s corporate world, “bullshit” can take many forms and appear in various situations. However, according to Andreas Rasche, it is not just a popular expression but also a rigorous academic concept. As a Professor of Business in Society at the Copenhagen Business School Centre for Sustainability and Associate Dean for the CBS Full-Time MBA Program, Andreas has dedicated his career to studying corporate sustainability. He is an author who has published seven books, written over 60 academic articles and cases, and collaborated with the United Nations, WHO, and the UN Global Compact LEAD Steering Committee.

Over the years, he has analyzed how businesses talk about sustainability – and how many get trapped in a vicious cycle of compliance, empty commitments, and missed opportunities. Companies often treat sustainability as a box-ticking exercise, prioritizing regulations over real impact. This mindset leads organizations to focus on appearances instead of meaningful action, reinforcing superficial engagement rather than driving change.

In this exclusive interview for the yearbook Sustainability Index Magazine #3 Andreas explores how this compliance-driven approach blinds organizations to the true purpose of sustainability: creating long-term value, mitigating risk, and making a tangible difference. He argues that businesses must break free from the “business case or nothing” mentality and embrace sustainability authentically, even when regulations don’t demand it.

1.In your paper “Bullshit and Organization Studies,” you explore how “bullshit” can be both functional and dysfunctional in organizations. Can you share the most thought-provoking findings? Looking ahead, what do you see as the biggest blind spot in today’s corporate sustainability discourse?

First of all, “bullshit” is a serious academic concept, despite the name. We based our thinking on Princeton Professor Harry Frankfurt’s remarks about bullshit.

He argues that while liars usually know that they are lying, bullshitters simply do not care about whether they are telling the truth or not.

Bullshit is, in a sense, empty talk, and the people who talk like that are not interested in the truth—they are more interested in impressing others.

Think about Donald Trump, who is the perfect example. He is lying, but he also uses a lot of empty statements. One of our main findings was that in some situations, bullshit can serve certain functions. Just think about how many employee appraisal interviews go: your boss wants to charm you to some extent without saying things exactly as they are.

One big blind spot of the sustainability discourse is that we do not reflect enough on the purpose of why sustainability actually matters. Companies are often blinded by compliance initiatives and desperately look for a business case for sustainability.

To some degree I understand this, but it also blinds them. We need to better reflect on the underlying purpose of engaging with sustainability, and often this includes some inconvenient truths—such as the fact that action and impact are urgently needed regardless of whether the law mandates it or whether you have a business case for it.

2.The Nordic Nine capabilities emphasize transparency in education. How do you see this principle applying to sustainability reporting, particularly with the evolving CSRD requirements in Europe? Can transparency alone drive meaningful corporate change, or does it need stronger enforcement mechanisms?
Copenhagen Business School developed the Nordic Nine capabilities as a kind of North Star which guides our education in all programs. This is a useful exercise for a big business school like ours. Many of the capabilities are needed for the meaningful implementation of sustainability regulations like CSRD.

For instance, one of the Nordic Nine is about being competitive and compassionate, and I think this matters a lot when doing reporting and due diligence.

Transparency can support corporate change. If you manage for lower carbon emissions, it is simply necessary to have data across years in order to check on progress.

Otherwise, you are flying blind. I do not think that stronger enforcement as such can make reporting more meaningful. Companies themselves make reporting meaningful by reflecting on what the collected data actually means.

3.The role of business schools in shaping regenerative leaders is more relevant than ever. You’ve also emphasized the importance of science-based knowledge in sustainability education. How can we bridge the gap between rigorous academic insights and the practical realities of corporate decision-making, where short-term financial pressures often dominate?
We need to make academic knowledge more accessible, and I am not talking about just providing the papers or books to the broader public. We need to translate research results and feed them into corporate practice and also policy-making. Academic research can point out that corporate short-termism is a misleading strategy, both in terms of the long-term survival of the company and also in terms of its sustainability impacts.

But you also need to think about the receiving side. We need a certain openness of managers and politicians to really trust in scientific findings and to reconsider decisions.

4.You’ve spoken about responsible businesses needing to be “authentic” in living their values. Given the increasing regulatory pressures, do you think companies are just reacting to compliance demands, rather than choosing sustainability authentically?

I think one of the mistakes with the EU Green Deal regulations – like CSRD and CSDDD – was that we missed the point of turning a compliance discourse into a discourse that emphasizes value creation.

In the end, many companies see these regulations as a cost burden and this is why they implement them reluctantly. So, companies ended up with a compliance view on sustainability.

But if you have such a compliance view, you, of course, do not create many benefits for the organization. And this lack of benefits then reconfirms your compliance view. It is a vicious circle. Breaking out of this circle requires reflecting on (1) your values as a business and (2) the value that regulations can bring in terms of better risk management or human capital management.

5.Many companies in Romania are still in the early stages of sustainability integration. What practical steps would you recommend for businesses that want to move beyond compliance and create real impact? If you were to give one brave prediction for the future of sustainability in Europe over the next decade, what would it be?

If you are in an early stage, ask yourself: Why do we engage in sustainability? Asking this “why-question” is critical as it forces you to reflect on your values and potential business value. Companies have different motivations to engage with sustainability, and that is totally alright. But there is a need to fully clarify the motive and to acknowledge it within management decisions.

I think we will see an increasing tension between Europe insisting on the objectives underlying the Green Deal and the ability of the continent to reach these objectives. Currently, the EU reframes the Green Deal to make it more compatible with competitiveness thinking.

While this is understandable given the shifting economic and political realities, it will also create tensions, as economic realities and the need for bold sustainability actions do not always neatly align.

The interview was initially published in the bilingual yearbook Sustainability Index Magazine no. 3, published in August 2025. You can flip through it here: https://sustainabilityindex.ro/sustainability-index-magazine-2025/

Se lansează Sustainability Index Magazine, ediția a 3-a: publicație de referință în raportare și strategie de sustenabilitate

Se lansează Sustainability Index Magazine, ediția a 3-a: publicație de referință în raportare și strategie de sustenabilitate

București, 28 august 2025 – Anuarul bilingv Sustainability Index Magazine, ediția a 3-a, aduce în prim plan top performeri în sustenabilitate conform rankingului Romania CST Index, precum și cele mai recente tendințe și inovații în raportare și strategie de sustenabilitate corporativă de la lideri de opinie locali și internaționali.

  • Agenția The Azores Sustainability & CSR Services lansează a treia ediție a anuarului Sustainability Index Magazine, o publicație bilingvă premium (română – engleză) care își propune să prezinte statusul actual al sustenabilității corporative din România și Uniunea Europeană.
  • Publicația prezintă în detaliu rezultatele Romania CST Index, cel mai relevant barometru al sustenabilității corporative din țară. Organizațiile incluse în mod repetat în index arată că valoarea constă nu doar în obținerea unei recunoașteri punctuale, ci în cultivarea unui angajament solid și consecvent față de sustenabilitate.
  • Ediția 2025 aduce în prim-plan interviuri exclusive cu lideri de opinie din România și din străinătate – de la Marco Hößl (CEO Kaufland România și Republica Moldova) și Gemma Webb (CEO RetuRO), la experți internaționali precum Andreas Rasche (Copenhagen Business School) și Antonio Vizcaya Abdo (UNAM, Mexic).

Sustainability Index Magazine, ediția a 3-a, are peste 80 de pagini și este disponibilă în format tipărit și digital, prin partenerii de distribuție SPIN Media și pe website-ul oficial: www.sustainabilityindex.ro. Publicația se adresează profesioniștilor din domeniu, companiilor locale și multinaționale, investitorilor, universităților, agențiilor de PR și autorităților, fiind un instrument de lucru și inspirație pentru cei care își doresc să înțeleagă și să aplice sustenabilitatea la nivel strategic.

Ce conține Sustainability Index Magazine?

Ediția din 2025 explorează perspectivele companiilor și consultanților privind primii pași în raportarea CSRD în România: provocările întâmpinate, importanța integrării sustenabilității în strategia de afaceri și modul în care evaluarea dublei materialități oferă o nouă perspectivă asupra riscurilor, oportunităților și viitorului companiei, alături de sfaturi practice. Dacă în trecut raportarea de sustenabilitate era percepută drept un simplu exercițiu birocratic, astăzi încep să apară schimbări de mentalitate.

Tot mai multe companii realizează că bifarea unor KPI sau campaniile de „green marketing” nu sunt suficiente pentru a răspunde presiunilor reglementărilor europene și așteptărilor tot mai mari din partea societății. În paginile ediției din 2025, Andreas Rasche, profesor la Copenhagen Business School, vorbește despre fenomenul incomod al „bullshit-ului în sustenabilitate” – acele angajamente fără substanță care riscă să blocheze progresul real. Mesajul lui este clar: doar organizațiile care merg dincolo de conformare și adoptă o strategie autentică vor rămâne relevante.

În paginile revistei se regăsesc, de asemenea, profilurile companiilor desemnate Leaders în Sustenabilitate, precum și clasamentele și perspectivele oferite de CST Index.

Revista funcționează ca o platformă de dialog între actori ai schimbării – companii, consultanți, organizații internaționale și lideri locali. Printre interviurile de impact se numără:

  • Andreas Rasche, Profesor la Copenhagen Business School
  • Marco Hößl, CEO Kaufland România și Republica Moldova
  • Nicoleta Deliu Pașol, Head of Communication & CSR, BCR
  • Gemma Webb, CEO RetuRO
  • Roxana Chirițoiu, Reprezentantă a Parlamentului European
  • Antonio Vizcaya Abdo, Profesor la Universidad Nacional Autónoma de México
  • Mihaela Voinea, Sustainable Development Director, Board Member Leroy Merlin Romania
  • Andreea Ghiocel, Reporting Division Manager, The CSR Agency
  • Laura Negrișoiu, Sustainability Director, Forvis Mazars România
  • Dorin Grec Goia, Head of Sustainability & ESG Practice, Fine Business Consulting
  • Anna Csonka, Senior Sustainability Expert, denxpert EHS&S software

„Sustainability Index Magazine 2025 nu este o simplă colecție de date, ci o hartă a modului în care sustenabilitatea prinde rădăcini în economia românească. Este un instrument pentru comparație, învățare și decizie, și, mai ales, un apel la curajul de a merge dincolo de raportare și conformare”, a declarat Alina Florentina Moldoveanu (Liciu), Managing Partner The Azores și Editor-in-Chief.

Ce este Romania CST Index?

Lansat în 2016, Romania CST Index (Corporate Sustainability & Transparency Index), în trecut Romania CSR Index, este primul și singurul ranking național dedicat performanței și transparenței în domeniul sustenabilității corporative/ESG. Construit pe o metodologie riguroasă, indexul se bazează pe date publice și evaluează companiile după standarde internaționale, analizând aspecte precum schimbările climatice, produse sustenabile, practici de muncă, investiții în comunități, gestionarea riscurilor și responsabilitatea în lanțul de aprovizionare.

Care sunt obiectivele principale ale Romania CST Index?

Un index al sustenabilităţii este important deoarece este un instrument de evaluare a performanței unei companii în comparație cu ceilalți jucători din industrie și din țară. Romania CST Index își propune să contribuie la creşterea nivelului de transparenţă privind indicatorii de sustenabilitate și să recunoască companiile cu cel mai mare progres din România în abordarea principiilor şi cerinţelor standardelor internaţionale pentru managementul şi raportarea sustenabilităţii corporative.

Astfel, Romania CST Index urmărește să promoveze sustenabilitatea corporativă ca o practică responsabilă și eficientă de management al afacerilor. Totodată, indexul poate ajuta companiile să-și dezvolte mai bine strategia pe baza informațiilor din piață.

Care este metodologia analizei?

Cea mai recentă ediție a Romania CST Index a analizat peste 750 de companii din România, utilizând o metodologie complexă, aliniată la standardele internaționale (GRI, CSRD, SDGs, UN Global Compact). Evaluarea s-a bazat pe 85 de indicatori și 229 data points, structurați în 11 categorii – de la guvernanță corporativă și diversitate, la schimbări climatice, investiții în comunități și lanțuri de aprovizionare.

Analiza folosește Scorecard-uri completate cu informații publice, extrase din rapoarte, site-uri corporate și surse media și date oferite de companii. O parte dintre indicatori sunt opționali, ceea ce permite o comparație relevantă între organizații din același sector, adaptată specificului fiecărei industrii.

Un aspect important care reiese din analiză este necesitatea unei infrastructuri de colectare și monitorizare a datelor. Domeniile comune de performanță includ transparența, etica în afaceri, managementul riscurilor, respectarea drepturilor omului și conformitatea cu reglementările. Companiile recunoscute de-a lungul anilor în Romania CST Index confirmă importanța menținerii unei prezențe constante, demonstrând că apartenența nu este doar o reușită de moment, ci reflectă cultivarea unui angajament solid și consecvent față de sustenabilitate.

***

Despre Editor

The Azores Sustainability & CSR Services este prima agenție independentă din România specializată în evaluarea și promovarea performanței de sustenabilitate și responsabilitate corporativă.

Agenția dezvoltă și administrează două rankinguri de referință la nivel național:

  • Romania CST Index (Corporate Sustainability & Transparency Index) – clasamentul companiilor evaluat pe baza a 85 de indicatori aliniați la standarde internaționale, ce măsoară nivelul de transparență și performanță în sustenabilitate;
  • Community Index – singurul ranking dedicat proiectelor de investiții în comunități, care evidențiază impactul real al programelor de CSR și dezvoltare locală.

Rezultatele celor două indexuri sunt prezentate anual în două publicații bilingve – Sustainability Index Magazine și Community Index Magazine. Acestea includ analize, interviuri cu experți naționali și internaționali, precum și exemple de bune practici din România și din lume.

Prin aceste instrumente, The Azores oferă companiilor repere clare pentru consolidarea strategiilor ESG și devine o voce relevantă în dezbaterea despre sustenabilitate și responsabilitate socială în România.

Community Index Magazine, anuarul bilingv dedicat investițiilor în comunități din România, marchează șase ani de impact și inspirație

Community Index Magazine, anuarul bilingv dedicat investițiilor în comunități din România, marchează șase ani de impact și inspirație

  • Agenția The Azores Sustainability & CSR Services anunță lansarea celei de-a șasea ediții a Community Index Magazine, un anuar de referință în domeniul sustenabilității și al investițiilor în comunități. Publicația este singura revistă bilingvă în format print dedicată sustenabilității din România, incluzând rezultatele ranking-ului Community Index 2024, interviuri exclusive cu lideri internaționali și locali, studii de caz ale unor proiecte de impact și analize asupra tendințelor din domeniul CSR.
  • În premieră, cititorii se pot bucura de interviuri cu“sustainability thought leaders” recunoscuți din Belgia, Noua Zeelandă, SUA, Franța, Elveția, Marea Britanie, Canada și Emiratele Arabe Unite. 
  • Ediția din acest an își propune să inspire și să educe prin povești care conturează un viitor sustenabil. Revista pune în prim-plan bunele practici implementate atât la nivel național, cât și internațional, fiind un ghid valoros pentru profesioniști, companii, ONG-uri și instituții publice care doresc să contribuie activ la dezvoltarea sustenabilă a comunităților.

Community Index Magazine: inspirație și know-how de calitate pentru un mindset sustenabil

Ajuns la cea de-a șasea ediție, anuarul conține rezultatele unei analize a peste 850 de proiecte evaluate, 116 pagini de know-how, 153 de distincții acordate pentru excelență în CSR, 21 de categorii care reflectă prioritățile investițiilor în comunități, 11 studii de caz ale unor campanii cu impact semnificativ, 8 interviuri exclusive cu experți internaționali, 4 interviuri cu lideri locali, articole dedicate tendințelor și strategiilor de sustenabilitate, fiind disponibil în română cât și engleză. Publicația poate fi deosebit de utilă nu doar pentru profesioniștii din domeniu, ci și pentru membrii comunităților, ONG-uri, universități, agenții de PR/comunicare și autorități.

Ediția în format flibook poate fi citită integral aici.

Ce tip de conținut regăsesc cititorii în ediția 2024?

Ediția a șasea aduce interviuri exclusive cu lideri recunoscuți la nivel internațional, care explorează soluții inovatoare pentru un viitor sustenabil. Printre temele centrale discutate se numără heliotropic leadership, mindfulness în neuroștiințe, justiție climatică, conservarea biodiversității, teoria “triple bottom line”, diversitate și incluziune, viitorul educației și impactul AI, drepturile copiilor și cultivarea wellbeing-ului în cadrul companiilor:

  • Lead Interview: John Elkington – The Godfather of Sustainability, Founder & Chief Pollinator, Volans, Author of Green Swans
  • HRH Princess Esmeralda of Belgium – Journalist; Author; Activist; Documentary Filmmaker; Chair of Friendship Belgium; Honorary President, CARE Belgium; WWF Ambassador
  • Steven Laureys – Author of The No-Nonsense Meditation Book; Professor of Neurology and Neuroscience; Director, GIGA Consciousness, University of Liège; Research Director, CERVO Brain Research Centre
  • Sagarika Sriram – Founder, Kids4abetterworld; Champion of Children’s Environmental Rights; Climate Pioneer in the BBC100 Women List 2023; UN Advisor, Committee on the Rights of the Child
  • Frances Valintine – Author of Future You; Education Futurist; Companion of the New Zealand Order of Merit; Founder & CEO of academyEX (Mind Lab, Tech Futures Lab, Earth Futures Lab & academyEX.com)
  • Kim Cameron – Author of Positively Energizing Leadership; Co-Founder, Center for Positive Organizations, University of Michigan; William Russell Kelley Professor Emeritus, Ross School of Business
  • Andreea D. Vanacker – Author, The Human Growth Code, TED Speaker; Joy and Purpose Expert; Brain Tumor Survivor; Podcast Host, One Million Years of Joy
  • Antoinette Vermilye – Co-Founder, Gallifrey Foundation; SHE Changes Climate

De asemenea, revista include interviuri cu CEOs și lideri din România sau studii de caz ale unor companii și ONG-uri considerate benchmark în sustenabilitate, precum:

  • Marco Hößl, Kaufland România & Republica Moldova
  • Bogdan Ivănel, Code for Romania
  • Corina Dospinoiu-Imre, Auchan Retail România
  • Alina Chifan, EGGER România
  • Alexandru Mureșan, Renergia
  • Povestea A.L.E.G., Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen
  • Oana Filip, Lipici în Comunitate
  • Sabina Mihăilescu, Între Vecini

„Nu este de ajuns să fii bine intenționat, este important ca resursele pe care o companie le are la dispoziție să fie folosite cât mai eficient și să se pună accent pe sustenabilitatea proiectelor.  Este despre a face lucrurile corect. Astfel încât, atunci când se retrage sprijinul companiilor, comunitatea să poată să își continue dezvoltarea și să se auto-susțină. Liderii CSR au puterea de a influența schimbări pozitive în societate și de a crea un viitor sustenabil pentru toate părțile interesate.”, declară Alina Liciu, Managing Partner The Azores Sustainability & CSR Services.

„Studiul Gallup Global Leadership Report 2025 arată că principalul lucru de care oamenii au nevoie de la lideri este speranța, alături de încredere, compasiune și stabilitate. Aceste valori sunt universale, indiferent de țară sau cultură, și cred că ne arată că sustenabilitatea nu este doar un concept, ci o dorință colectivă: de a trăi într-o lume mai blândă. În ultimii șase ani, prin Community Index Magazine, ne-am propus să aducem în prim-plan nu doar povești care inspiră, ci exemple reale de oameni care transformă această inspirație în acțiune. Credem că acum, mai mult ca niciodată, e vital să fim curioși, să privim dincolo de granițele noastre, să înțelegem ce funcționează la nivel global și să adaptăm inteligent aceste idei în comunitățile noastre.” (Ioana Marin, Sustainability Editor & Storytelling Consultant, Founder, Inspirators)

Ce este rankingul Community Index?

Community Index este primul și singurul index al proiectelor corporate de investiții în comunități din România, lansat în 2019. Ranking-ul reprezintă cea mai mare bază de date de CSR din România și un instrument de analiză esențial pentru companii, autorități și comunități atunci când iau decizii de investiție. Indexul este parte a Romania CST Index (în trecut Romania CSR Index), cea mai importantă analiză privind performanța și transparența sustenabilității corporative în România, lansat în 2016. Proiectele incluse în Community Index sunt evaluate conform unor standarde internaționale recunoscute și grupate în 21 de categorii, reflectând domenii esențiale precum educație, sănătate, mediu, orașe sustenabile și incluziune socială.

Principalele trenduri identificate în analiza Community Index 2024

Piața de investiții și donații în comunități depășește 100 de milioane de euro anual în România. Domeniile de interes pentru companii includ:

Educație pentru elevi – 7.3% (în scădere față de 9.4% în 2023)
Sănătate – 7.3% (în creștere față de 6% în 2023)
Mediile defavorizate – 13.5% (în scădere față de 23% în 2023)
Artă & Cultură – 6.5% (în scădere față de 10% în 2023)
Orașe sustenabile – 4% (în creștere față de 1.5% în 2023)
Combaterea schimbărilor climatice – doar 2% dintre proiecte, în scădere față de 4% în 2023

În plus, ediția 2024 introduce noi categorii, precum Educație & Dezvoltare personală și Granturi, reflectând tendințele emergente din CSR.

Unde puteți găsi anuarul Community Index Magazine?

Community Index Magazine este disponibil atât în format print, cât și online.

Versiunea digitală poate fi accesată aici.
Ediția tipărită poate fi găsită la locațiile de distribuție indoor ale SPIN Media (în limita disponibilității) sau comandată de pe site-ul communityindex.ro

Despre The Azores Sustainability & CSR Services

Agenţie de consultanță, înființată în 2013, cu scopul de a sprijini companiile din România privind integrarea sustenabilității corporative în strategia de business, The Azores Sustainability & CSR Services are o abordare axată pe rezultate pe termen lung, utilizarea tehnologiei IT pentru un nivel ridicat de acuratețe a indicatorilor de sustenabilitate și analize/research care să sprijine decidenții din companii în definirea strategiei de sustenabilitate corporativă.

Cel mai important și complex proiect al agenției este Romania CST Index, în trecut denumit Romania CSR Index, ranking lansat în 2016 şi care este singurul din România care evaluează indicatorii de sustenabilitate ai companiilor: informaţii despre managementul sustenabilității, impactul economic, de mediu şi social. Indexul este lansat în fiecare an în cadrul conferinţei Best Practices in Corporate Sustainability. În 2019, agenția a lansat Community Index, cel mai cuprinzător ranking al proiectelor corporate de investiții în comunități și un centralizator al celor mai bune campanii de CSR derulate în fiecare an de companiile din România. Rezultatele ranking-ului, împreună cu studii de caz şi interviuri ale unor experţi naţionali şi internaţionali sunt prezentate în fiecare an în Community Index Magazine, singurul anuar bilingv dedicat investițiilor în comunități derulate de companiile din România.

The Interconnectedness of Human and Planetary Health

The Interconnectedness of Human and Planetary Health

Exclusive interview with Jessica LECLAIR

Clinical Assistant Professor & Postdoctoral Trainee, University of Wisconsin-Madison School of Nursing

Planetary Health is “a solutions-oriented, transdisciplinary field and social movement focused on analysing and addressing the impacts of human disruptions to Earth’s natural systems on human health and all life on Earth”, according to the São Paulo Declaration on Planetary Health. Not an optional road to take, especially for healthcare professionals who are ethically obliged to integrate climate change into their work, as they are dedicated to protecting and preserving life.

Jessica LeClair is paving the way forward as a Clinical Assistant Professor and Postdoctoral Trainee at the University of Wisconsin–Madison School of Nursing. She has co-chaired the Wisconsin Public Health Association’s Climate and Health Section, the Global Nurses Climate Change Committee with the Alliance of Nurses for Healthy Environments, and UW-Madison’s Planetary Health and Justice Initiative.

In this exclusive interview for Community Index Magazine, Jessica shares her long-term goal: building a research program that identifies and facilitates effective public health practices that advance planetary health.

1.Human and planetary health are inextricably connected, as climate change is becoming a public health issue. How does your work reflect this connection between climate change and global health? How do you promote environmental justice and health equity?

    My long-term goal is to improve the health status of populations most burdened by the triple planetary crisis: climate change, pollution, and extinction. Beyond compromising all human health, these threats have disparate and inequitable health impacts on marginalised communities worldwide. These global threats present a local public health crisis. Racialised and low-income communities are often on the “frontlines” of climate disasters and along “fencelines” to industrial pollution. Limited evidence supports strategies to mitigate poor health outcomes among these frontline and fenceline communities.

    I promote justice and health equity by educating the future nursing workforce and launching a research program to build new knowledge on these topics. As a scientist and educator, I work with people with lived expertise in planetary health and justice and how nurses can strategise to promote health equity through authentic community partnerships.

    2.Why are nurses and medical professionals an essential element in dealing with climate change? What are the most impactful things they can do to protect people’s health in the face of climate change?

    Nurses and other health professionals across many roles practice in communities that experience health inequities and partner with community-based organizations to improve various public health outcomes. Therefore, they hold untapped potential to address the health impacts of the triple planetary crisis. Assessing and understanding the disparate and inequitable population health impacts is essential for nurses to strategize public health interventions, create socially just policies, and strengthen resilience in partnership with communities.

    Nurses who want to advance justice for planetary health must understand the inequitable public health impacts of the planetary crisis in Black, Brown, and Indigenous communities, the history of the Environmental Justice Movement in response to these impacts, the complexity of solutions, and the ethical ways in which nurses can engage in the movement. Understanding communities’ perspectives on the frontlines of climate injustices and the fencelines of toxic industries can inform nurses’ actions to advance justice for public and planetary health.

    3.We are going through a “great transition”, one that will require rapid and deep structural changes across most dimensions of human activity. What is the biggest challenge for the healthcare space in the years to come?

    Challenges fall within the domains of adaptation and mitigation. The planetary crisis operates on a global scale and manifests in local health issues, thereby posing significant challenges for public health practitioners who are responsible for addressing health issues within local jurisdictions. The crisis exacerbates local health conditions and introduces new threats, so public health practitioners must be prepared to support community resilience and promote health equity.

    While the challenge to adapt and thrive within the planetary crisis is great, the solutions to mitigate the planetary crisis must also be critically assessed. For example, nurses and other healthcare professionals who advocate for climate justice must understand how resource extraction has always hinged on the displacement of Indigenous Peoples and the destruction of critical ecosystems. Any climate “solutions” that perpetuate racist, capitalist systems of extraction and oppression are not sustainable, nor will they restore public and planetary health. Environmental justice scholars and activists stress that decarbonization does not mean displacement and death. Decarbonization must mean decolonization: a fight for sovereignty, autonomy, and dignity for all Indigenous peoples, forging new relationships that break the colonial paradigm.

    4.What advice would you give to healthcare professionals who want to start aligning their work with sustainable development?

    Ultimately, technological and market-based solutions created under colonial, racist paradigms will not restore public and planetary health because they do not address the root causes of the triple planetary crisis. Our social, political, and economic systems of extraction must be transformed into regenerative systems that liberate all life and foster collective resilience.

    Environmental justice scholars and advocates point to the frontline and fenceline communities as the places to focus the work of social restructuring and sustainable development through community partnerships. Frontline and fenceline communities have experiential knowledge about effective planetary health strategies, yet they are often excluded from action planning and are structurally allocated fewer resources for adapting and thriving. Understanding the perspectives and experiences of frontline and fenceline communities and their inequitable health impacts is essential for healthcare professionals as they partner to strategize health interventions, create and assure socially just policies, and strengthen community resilience.

    CSRD: Popular myths, common mistakes and key opportunities

    Exclusive interview with Michel Scholte

    Impact Entrepreneur, Speaker & Co-Founder, Impact Institute; Instructor, CSRD Academy

    CSRD: Popular myths, common mistakes and key opportunities

    CSRD mandates comprehensive and consistent reporting on sustainability metrics, driving companies to disclose their environmental, social, and governance (ESG) performance more transparently. It is also seen by many as overwhelming, burdensome or costly. There are still many questions left unanswered.

    In an exclusive interview for Sustainability Index Magazine, Michel Scholte helped us identify the most popular myths, common mistakes and key opportunities around the intriguing CSRD.

    Michel is an impact entrepreneur, keynote speaker, sustainability writer, director and co-founder of Impact Institute and True Price. In this role, he focuses on calculating and improving the true price of products, including social and environmental costs. Impact Institute provides data, software, (digital) education and advice on impact measurement and management. Michel is also a founding board member of Impact Economy Foundation, where he develops an open-source impact accounting method together with Harvard Business School’s Impact Weighted Accounts Initiative.

    1. Impact Institute is a social enterprise on a mission to empower organizations and individuals to realize the impact economy through open-source standards for impact measurement and valuation. How would you define “impact”? What is your piece of advice for a company that aims to identify and improve impact, but is not sure where and how to start the journey?

    At Impact Institute, we define “impact” as the tangible and intangible consequences of an organization’s actions on the environment, society, and economy. It encompasses both positive and negative effects, measured not only in financial terms but also in social and environmental dimensions. Essentially, impact represents the real-world footprint of an organization’s activities.

    For companies aiming to identify and improve their impact, my advice is to start with a comprehensive impact assessment. Begin by mapping out your value chain and identifying key areas where your operations intersect with environmental and social factors.

    Engage with stakeholders, including employees, customers, suppliers, and communities to gather diverse perspectives on your impact. Use robust measurement tools and frameworks, such as the Impact-Weighted Accounts Initiative, to quantify and analyze these impacts.

    Once you have a clear picture, prioritize areas for improvement based on their significance and feasibility. Set measurable goals, integrate them into your core business strategy, and continuously monitor progress. Transparency and accountability are crucial. Communicate your impact goals and achievements openly to build trust and drive collective action.

    Remember, the journey towards positive impact is ongoing and requires collaboration, innovation, and a commitment to sustainability at all levels of the organization.

    2. CSRD ACADEMY was started by Impact Institute to empower businesses and professionals to help them comply with the CSRD and address the current sustainability challenges through the guidance of leading experts in sustainable development, finance, education and compliance. Which are, in your view, the top three consequences of CSRD for the transformation of the role of businesses? What about the key opportunities you envision for companies?

    Through CSRD ACADEMY we educated more than 500 professionals and 100 companies across Europe and beyond. The Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD) will significantly transform the role of businesses in three major ways:

    1. CSRD mandates comprehensive and consistent reporting on sustainability metrics, driving companies to disclose their environmental, social, and governance (ESG) performance in a more transparent manner. This heightened transparency will foster greater accountability and trust among stakeholders, including investors, customers, and regulators.
    2. Businesses will need to integrate sustainability into their core strategies, decision-making processes, and operations. This shift from peripheral CSR activities to central strategic imperatives will encourage companies to innovate and adopt more sustainable practices, leading to long-term resilience and competitiveness.
    3. CSRD emphasizes stakeholder engagement and requires companies to consider the interests and impacts on various stakeholders. This will drive businesses to engage more deeply with their stakeholders, fostering collaboration, and addressing material issues that are critical to their long-term success.

    There are multiple key opportunities for companies under CSRD, but I will focus on the top three. First of all, early adopters of comprehensive sustainability reporting can differentiate themselves, attract sustainability-conscious investors and customers, and gain a competitive edge. Secondly, identifying and managing ESG risks proactively, companies can mitigate potential financial and reputational risks. Last but not least, the push for sustainability can spur innovation, leading to more efficient processes, cost savings, and new business models that align with a low-carbon and circular economy.

    3. What are the most popular myths around CSRD and the most common mistakes made by companies in reporting?

    Many believe CSRD will be overwhelmingly burdensome and costly. While compliance does require effort and investment, the benefits of improved risk management, enhanced reputation, and long-term sustainability far outweigh the initial costs.

    There is also a misconception that CSRD imposes a one-size-fits-all approach. In reality, CSRD allows for sector-specific adaptations, recognizing that material impacts and reporting needs vary across industries.

    One of the most common mistakes in reporting includes poor data quality and the lack of reliable data sources that can undermine the credibility of sustainability reports. Companies often fail to invest in robust data collection and management systems.

    Another mistake we identified is that, when reporting, some companies focus on superficial disclosures rather than addressing material impacts. It’s crucial to provide meaningful and substantive information that reflects genuine sustainability efforts.

    It is also important to mention that failing to engage with stakeholders can result in overlooking critical issues and missing valuable insights. Effective reporting should be inclusive and responsive to stakeholder concerns.

    4. You are a frequent Speaker on topics that include sustainability reporting frameworks, stakeholder engagement, and ESG metrics. In what ways do you believe CSRD will impact relationships in the business environment?

    CSRD will profoundly impact company and stakeholder relationships in various ways.

    By mandating detailed and reliable sustainability disclosures, CSRD will enhance trust between companies and their stakeholders. Transparent reporting allows stakeholders to make informed decisions and hold companies accountable for their ESG performance.

    CSRD encourages ongoing dialogue with stakeholders, fostering a more collaborative and inclusive approach to sustainability.

    Companies will need to actively engage with stakeholders to understand their concerns, expectations, and priorities, leading to more responsive and impactful sustainability strategies.

    As companies align their operations with sustainability goals, the interests of various stakeholders – such as investors seeking long-term returns, customers demanding sustainable products, and communities concerned about environmental and social impacts – will increasingly converge. This alignment can lead to stronger, more resilient relationships and shared value creation.

    The grand re-boot: Everyone can be a circular economist!

    Interview with Harald Friedl, Circular Economist & LinkedIn Top Voice

    The grand re-boot: Everyone can be a circular economist!

    An urgent and complete “re-boot” of the economic system is needed more than ever. Harald believes the current model of consumerism has reached unacceptable states. The good news is that everyone has the power to accelerate the transition toward a circular economy, foster innovation and collaboration, and create a new model whose essence is regenerative by design. A model that would bring more happiness to all people.

    Harald is an internationally renowned circular economist. He advises the United Nations in several countries and is working with top companies on their road towards circularity. His extensive consulting experience spans across industries, as he served as the CEO of the do-tank Circle Economy in Amsterdam, and spearheaded the circular transition in his home country, Austria, in his role as Circular Economy Accelerator for the Austrian Government in 2022. The global yearly “Circularity Gap Report” Harald co-initiated is one of the most referenced publications in the field of circular economy.

    In this exclusive interview for Sustainability Index Magazine, Harald shares inspiring insights and concrete steps to make the circular dream a tangible reality.

    1. You’re on a mission to inspire 111 million people and address the “lack of awareness” gap which is holding back the accelerated transition to a circular economy. How are you making this project tangible and, most importantly, why?

    The circular economy is all about “doing things fundamentally better – and not just a little bit less bad.” We have let the economy and pursuit of the bottom line take over how we run things.

    I believe we have to take a broader view of what we want in life and how we steward our resources.

    I find the circular economy, which is regenerative by design, a great and actionable concept. It’s easily explainable – to a Minister, a CEO or a child in my son’s school. Most of us agree that we have to take care of the planet and the people. The huge environmental, social and economic crises we have caused because of the traditional economic model are now damaging the very base of our existence. Hundreds of millions of people are forced into migration because of climate change, water and air pollution that have reached globally alarming levels. Not to mention the micro plastic that has entered our blood stream!

    The good news is that we can still change all of this! What we need is an urgent and complete “re-boot” of the economic system and our model of consumerism that has reached unacceptable states (take the super-fast fashion industry as an example).

    Such a new model has to be “circular” and “regenerative” by design. I strongly believe such a system would bring more happiness to all people. How can we make that tangible? By following three clear steps. Firstly, we need to urgently raise enough awareness about the “circular economy” as an action plan for sustainable change. Secondly, all countries urgently need roadmaps, analog to “Climate Action Plans”, so they can take action toward the necessary transition measures. Thirdly, we need to build the circular business models and socialize a new way of sustainable consumerism so that the “right demand” stands ready to support and drive the “circular native businesses” of the future.

    Everybody can and shall be a circular economist and help clean up the mess we have put ourselves into!

    2. How do you see policy and regulation influencing this transition? What are your benchmarks in terms of specific policies or initiatives that have been particularly effective in driving progress? Could you offer some examples?

    Smart policymaking is now more urgent than ever. Without it, we are not going to realize the change we need and for the future we deserve. In short, the top five policy measures that a government that is serious about circularity should push are:

    1. Fiscal instruments to incentivize circular practices. For example, Finland aims to “formulate justification and proposals for a circular shift of taxes,” including tax relief for circular enterprises. Spain plans to examine taxing plastic production from fossil fuels, combined with incentives for a circular plastics hub.
    2. Extended Producer Responsibility (EPR) schemes make producers of products responsible for end-of-life resource management. There is movement on plastics, packaging, and electronics. We need more of that. 
    3. Public procurement. The state can set an example and use public resources in a way that incentivizes circular businesses. The Netherlands, Portugal and Spain are committing to integrating circular economy criteria into public procurement practices.
    4. Sector-specific Action Plans. Countries like the Netherlands, Portugal, and Spain have developed or committed to developing sector-specific circular economy action plans, recognizing the need for tailored approaches across priority sectors such as construction, plastics, and manufacturing.
    5. Monitoring and Governance. Robust monitoring frameworks and governance structures have been established to track progress and hold stakeholders accountable. For example, the Netherlands mandates an annual “Integrated Circular Economy Report” by its Environmental Assessment Agency, while Finland has a dedicated steering group to coordinate implementation.

    Effective circular economy policies require a systemic and inclusive approach targeting key barriers along entire value chains.

    3. Collaboration across sectors is crucial for the success of circular economy initiatives. Can you share some examples of successful partnerships between businesses, governments, and NGOs in advancing circular economy goals?

    I love to work on circularity, as it is all about collaboration. I am really proud that, in 2018, I co-initiated the global “Circularity Gap Report”, which has become a real reference point for seeing the progress with the circular transition. We launched it with countries, the United Nations, NGOs as well as businesses and business alliances.

    That has created buy in and credibility.

    I love initiatives like the “New Plastics Economy Global Commitment”, led by the Ellen MacArthur Foundation. Not only it creates a vision and unites all stakeholders, but it has also catalyzed significant commitments and actions, such as companies pledging to increase their use of recycled plastics. More action is needed, especially regionally and in specific industries. Multi-stakeholder platforms such as the African Circular Economy Alliance are also very promising initiatives I admire.

    4. What role do companies have in bridging the circularity gap? What would be their biggest gain for playing their part responsibly?

    Companies can accelerate and deliver what is at the core of the circular economy: innovation and collaboration. They will also find several real gains with the transition, such as cost savings, new business models, more resilience in a more and more supply-side driven economy, growing demand or enhanced reputation.

    5. What do you think is the main challenge or blockage hindering the widespread adoption of circular economy practices? How can it be overcome?

    The main problem is the mindset. I feel many have been losing themselves in the rat race and the pursuit of individual happiness. If we could open our minds again to the community and the power of connection, I believe we would very naturally discover different forms of collaboration. 

    That’s why I am hopeful that circularity and regeneration will be adopted and implemented at an increased speed. Just imagine! We could push for this at the same time: developing a new economic model that is not only focused on profit, educating the new generations, making a new sustainable form of consuming hip and trendy, and supporting policy makers with setting the right parameters today, and not tomorrow. Accelerated change is possible today!

     I love to believe in this and I am proud to get up every day – and do it!

    Interviu Carl Honoré: Un manifest durabil pentru „Mișcarea lentă”

    Trăitul pe repede înainte îți poate transforma viața în ceva neclar, dar Carl Honoré este aici pentru a trage un semnal de alarmă. Carl este autor de bestseller-uri, speaker TED, prezentator de emisiuni și vocea globală a Mișcării Slow. El călătorește în întreaga lume pentru a susține discursuri puternice care pun timpul și ritmul într-o lumină cu totul nouă.

    Folosind povești și cercetări din întreaga lume, Carl ne învață cum să eliberăm „țestoasa interioară”. Cartea sa, „In Praise of Slow”, face o cronică a tendinței internaționale de a pune frână în tot ceea ce facem – de la muncă la relații, călătorii, alimentație sau educație parentală.

    Lentoarea este cheia sustenabilității. Asta înseamnă să fii conștient, prezent, responsabil și să pui calitatea înaintea cantității. Pentru a prospera într-o lume rapidă, trebuie să încetinim. Descoperiți cum, citind părerile lui Carl în acest interviu exclusiv pentru Community Index Magazine.

    1. Sunteți o voce recunoscută la nivel internațional a mișcării Slow. Se pare că trebuie să încetinim dacă vrem să îmbătrânim frumos. Ce anume transformă această lentoare într-o superputere?

    Când ești blocat într-un ritm „pe repede înainte”, când fiecare moment al vieții tale este o cursă contra cronometru, plătești un preț greu. Îți epuizezi corpul și mintea. Te lupți să gândești, să lucrezi și să te bucuri de moment. Creativitatea ta se prăbușește. Faci mai multe greșeli și ești mai puțin eficient. Iei decizii proaste. Relațiile tale au de suferit.

    Încetinirea la viteza potrivită te face mai calm, mai sănătos, mai fericit, mai concentrat, mai precis, mai eficient și mai productiv, mai creativ și mai prezent. Începi să-ți trăiești viața în loc să treci cu viteză prin ea.

    2. Într-o lume a aglomerației, a vitezei și a trăirii vieții pe repede înainte, care sunt cele mai mari câștiguri ale încetinirii? Care este legătura cu o viață sustenabilă? Considerați că oamenii sunt pregătiți și dornici să se adapteze unui mod de viață mai lent sau este dificil să distingă ce este important și să adopte un astfel de stil?

    Când trăiești „încet”, pășești mai ușor pe planetă. Consumi mai puțin și cu mai multă înțelepciune. Nu mai ești obsedat de sarcinile pe care trebuie să le bifezi în ziua respectivă. Atunci începi cu adevărat să contempli imaginea de ansamblu și să gândești pe termen lung.

    Am observat că majoritatea oamenilor tânjesc să încetinească ritmul, dar le este greu să o facă. Din cauza tabuului puternic împotriva mișcării Slow Down, chiar și gândul de a încetini ne face să ne simțim speriați, vinovați sau rușinați. Viteza este adesea un instrument de negare, o modalitate de a evita problemele mai profunde sau de a fi singuri cu noi înșine. În loc să ne confruntăm cu ceea ce nu merge bine în viața noastră, ne este mai ușor să accelerăm, să ne pierdem în muncă, să ne concentrăm asupra lucrurilor banale. Deseori, a trăi pe repede înainte este o modalitate de a fugi de noi înșine.

    3. Considerați că „înaintarea în vârstă este o profeție care se împlinește de la sine”. Ce v-a determinat să începeți să susțineți și să celebrați avantajele îmbătrânirii?

    Pentru mine, totul a început când mi-am dat seama că am fost cel mai „bătrân” jucător la un turneu de hochei. Știu, poate că sună banal, dar cu siguranță nu m-am simțit așa. Aveam 48 de ani atunci. Tocmai îmi propulsasem echipa în semifinale, marcând un gol spectaculos. Eram în extaz! Apoi a venit vestea, direct de la un oficial al turneului, care mi-a spus: „Amice, sunt 240 de jucători aici, iar tu ești mai bătrân decât fiecare dintre ei!”. Într-o clipită, am trecut de la golgheter la bunic. Chiar dacă jucam bine și mă distram, mă apăsau întrebări ca: „Mă potrivesc aici? Râde lumea de mine? Ar trebui să mă apuc de o activitate mai potrivită vârstei? Poate de Bingo?”.

    Oscilația asta m-a făcut să mă gândesc la modul în care suntem cu toții subjugați de cultul tinereții, al ideii că mai tânăr este întotdeauna mai bine și că îmbătrânirea este un lucru teribil și rușinos. Odată ce am deschis ochii și am început să fac niște cercetări, mi-am dat seama că există o poveste mult mai bună de spus despre îmbătrânire – și am vrut să o împărtășesc cu lumea!

    4. Cum putem scăpa de cultul tinereții și să ne bucurăm de orice fază a vieții în care ne-am afla?

    În primul rând, trebuie să ne revizuim limbajul. Să nu mai folosim expresii precum „specific seniorilor”, „îmi arăt vârsta” sau „dezavantajele vârstei de 40 de ani”, care întăresc ideea că îmbătrânirea înseamnă doar declin.

    În al doilea rând, să fim sinceri. Minciuna cu privire la vârstă conferă numărului o putere pe care nu o merită. Ne blochează în vechiul scenariu al îmbătrânirii. A fi sincer cu privire la vârsta pe care o aveți și a vă însuși vârsta vă permite să definiți cum va fi viața voastră în fiecare etapă – să accepți îmbătrânirea ca pe o aventură și nu ca pe o suferință, ca pe un proces de deschidere și nu de închidere a ușilor.

    În al treilea rând, găsiți modele de urmat la acest capitol, pe rețelele de socializare sau dincolo de acestea. În al patrulea rând, alăturați-vă grupurilor multigeneraționale cu persoane mai în vârstă decât voi. Împrietenirea cu persoane mai în vârstă este o modalitate excelentă de a vă construi o viziune mai optimistă asupra a ceea ce vă rezervă viitorul.

    5. Care ar fi primii trei pași pe care oricine îi poate face pentru a elibera „broasca țestoasă din noi” și pentru a cultiva un stil de viață mai semnificativ și mai conștient, care să fie în concordanță cu ceea ce apreciază cel mai mult în viață?

    Faceți mai puțin. Cumpărați mai puțin. Consumați mai puțin. Conduceți mai puțin. Deconectați-vă mai mult. Mergeți mai mult pe jos. Ascultați mai mult. Dormiți mai mult. Nu mai faceți multitasking. Integrați momente lente și ritualuri în programul vostru. Îmbrățișați-vă țestoasa interioară!

    Interviu cu Wakanyi Hoffman: Forța invizibilă din spatele filosofiei Ubuntu și arta de a povesti

    Crescând la periferia orașului Nairobi, copilăria lui Wakanyi Hoffman a fost plină de povești populare înduioșătoare. Ea a decis să devină un Păstrător Ubuntu al Înțelepciunii Indigene, care împărtășește poveștile strămoșilor săi oriunde merge. Povestitoare, autoare, mamă, cercetătoare a Cunoașterii Indigene Africane și speaker la nivel mondial, Wakanyi este o „nomadă globală” cu misiunea de a-i învăța pe copii să îmbrățișeze întreaga lume ca fiind casa lor. Este membră a consiliului de administrație al Seeds of Wisdom, care susține înțelepciunea bătrânilor indigeni și schimbul de cunoștințe și fondatoare a proiectului African Folktales.

    În acest interviu în exclusivitate pentru Community Index Magazine, Wakanyi vorbește despre puterea povestirii și despre filosofia Ubuntu, în jurul ideii că sentimentul de sine este modelat de relațiile cu ceilalți oameni, un mod frumos de a trăi care pornește de la premisa că „eu sunt” pentru că „noi suntem”.

    1. Sunteți o cercetătoare a înțelepciunii indigene africane și un un speaker de renume pe tema filosofiei Ubuntu. În calitate de nomad global, aveți o experiență interculturală bogată care vă oferă o perspectivă holistică asupra condiției umane. Care sunt lecțiile esențiale care fac din Ubuntu un mod de viață din care putem învăța cu toții să coexistăm în armonie și pace? Cum vă ghidează Ubuntu în propria viață și în activitatea dumneavoastră, în special ca lider în domeniul sustenabilității?

    Ubuntu este un mod de a fi autentic în exprimarea de sine, onest cu privire la cine ești, care sunt valorile tale și cum te vezi în lume prin intermediul celorlalți și ca parte a lumii naturale. Câțiva pași simpli pentru a o aplica în viața ta sunt: să faci mici acte de bunătate care pot avea și au efecte în lanț, să fii generos în mod radical, fără obligații, să ieși în natură mai des decât să vizitezi o cafenea sau un centru comercial, să observi copacii, florile sau păsările și să fii recunoscător că aceste extensii ale vieții naturale există. Cred că, observând alte forme de viață, viața ta devine mai puțin despre tine și mai mult despre întregul ecosistem în care toată viața este posibilă. Dacă observi un copac într-un parc, ai o legătură imediată cu acea formă de viață. Vei observa, de asemenea, dacă acel copac lipsește și vei fi obligat să faci ceva pentru a conserva copacii din cartierul tău. Nu este nevoie să cumperi credite de carbon pentru a salva copacii din Amazon, dacă acela nu este ecosistemul tău. Copacii din fața curții îți solicită și ei atenția.

    Această înțelegere a faptului că suntem extensii ale întregii vieți din jurul nostru este adânc înrădăcinată în psihicul meu. Cred cu tărie că abilitatea mea de a decide ce mă interesează pictează o imagine realistă a locului în care mă aflu în viață și îmi oferă șansa de a contribui în mod practic la societate. Dacă îmi pasă de animalele sălbatice din cartierul meu – veverițe, păsări, rațe, căprioare sau orice altceva, atunci voi fi înclinată să aflu mai multe despre viața lor, iar acest lucru creează o legătură imediată între mine și creaturile din lumea din jurul meu.

    Există o poveste pe care un prieten mi-a împărtășit-o despre calea spre iluminare (calea lui Buddha), iar acesta a spus „Destinația este calea”. La un interogatoriu mai amănunțit, el a explicat că, inițial, credința spunea că drumul era destinația, ceea ce însemna că cineva trebuie să muncească pentru a deveni iluminat, în timp ce credința din urmă („Destinația este calea”) înseamnă că cineva are deja capacitatea de a întruchipa calitățile lui Buddha și rămâne să se străduiască să le atingă. Cu alte cuvinte, credința că ești deja iluminat te face să întruchipezi calitățile unei ființe iluminate. Dacă gândești în termeni regenerativi, atunci începi să acționezi în moduri care sunt regenerative.

    Cred că, într-un fel, acest lucru descrie foarte bine ceea ce este Ubuntu. Te naști cu ubuntu (umanitate), iar apoi întruchipezi calități ubuntu care îți îmbunătățesc viața pe măsură ce îmbătrânești. Această idee rezonează cu mine și așa vizualizez eu modul în care abordez viața.

    2. Schimbările climatice pot dezlănțui un cocktail de emoții: anxietate, lipsa speranței sau chiar disperare. Ce rol joacă arta povestirii în abordarea acestei probleme și în confruntarea cu aceste emoții dificile?

    În opinia mea, aceste emoții pot fi și rezultatul unei povestiri deficitare. Este firesc să ne simțim deznădăjduiți în fața datelor și statisticilor alarmante despre calitatea vieții umane în fața acestui scenariu apocaliptic iminent. Cu toate acestea, putem, de asemenea, să privim spre trecut și să dezgropăm câteva povestiri pline de speranță. Există nenumărate povești despre modul în care comunitățile indigene au evitat crize similare folosind cunoștințe și înțelepciune care cred că sunt încă accesibile și relevante pentru societatea modernă. Ce-ar fi dacă am re-imagina acest scenariu apocaliptic nu ca fiind apocaliptic, ci optimist – ca o zi de salvare, o zi de reunificare, o zi de pace? Dacă ne putem imagina acest lucru, putem păși într-un viitor mai luminos. Putem evita această criză dacă avem o poveste diferită de spus.

    Cred că o imaginație mai bună poate dilua aceste sentimente de anxietate și disperare și le poate înlocui cu speranța de a ne activa instinctele de supraviețuire. Imaginația colectivă este calea noastră de ieșire din această situație. O întrebare pe care cred că ar trebui să ne-o punem atunci când suntem disperați este: „Unde este speranța?”. În loc să ne concentrăm asupra disperării, ne putem canaliza eforturile pentru a crea un sentiment de speranță. Speranța face loc acțiunii. Dacă ne putem imagina soluții, atunci există mai multă speranță și mai puțină anxietate.

    3. Sunteți autoare de cărți pentru copii și inițiatoarea Proiectului African Folktales, o resursă continuă de înțelepciune și cunoștințe indigene, accesibilă pentru elevi. Cum ați reușit să creați o fuziune între povești și conținut educațional de sustenabilitate?

    Inițial, aceasta a fost o teză de masterat pe vremea când studiam la UCL. Am avut ideea de a colecta povești populare din Africa și de a le folosi pentru a dezvolta un program de învățământ pentru a-i învăța pe copii despre povestiri și pentru a construi o punte între sistemele de cunoștințe indigene africane și educația formală. Am început să observ un tipar în aceste povești – toate erau surse de soluții la provocările legate de realizarea ODD-urilor! Așa s-a născut ideea mea de a dezvolta un program de învățământ „povești populare pentru ODD”. De atunci, am predat la universități din SUA (Brooklyn College și Presidio Graduate School) educatorilor și studenților și am folosit poveștile africane pentru a prezenta ODD-urile într-un mod accesibil publicului, dincolo de limitele comunităților indigene.

    4. Credeți că „a te vedea pe tine însuți ca parte din povestea altcuiva va aduce dreptate în lume”. Cât de important este pentru copii să se regăsească reflectați în cărți? Care este rolul poveștilor în schimbarea narațiunii de la inacțiune la acțiunea ca cetățeni globali conștienți ai lumii?

    Copiii sunt în mod natural receptivi la mesajele externe și, de aceea, a se vedea sau a nu se vedea pe ei înșiși în povești este un mod atât de puternic de a le da sau nu putere. Poveștile sunt modul în care ne convingem pe noi înșine de relevanța noastră în această lume. Suntem aici pentru că ne-am spus nouă înșine că locul nostru este aici, pe această planetă. Toate tradițiile, culturile și organizațiile spirituale au o poveste de creație originală. Ce se întâmplă atunci când, în acea poveste a creației, nu o vezi sau nu o auzi pe a ta? Atunci e ca și cum nu ai exista, sau de fapt nu exiști deloc. Aceasta poate fi o sursă de criză de identitate. Aceasta este tragedia de a nu te vedea pe tine însuți într-o poveste și apoi, prin extensie, de a nu fi inclus în povestea altcuiva.

    Fiecare poveste pe care ți-o spui ție însuți include personaje diferite. Tu ești întotdeauna personajul principal, iar toți ceilalți joacă un rol. Mama mea joacă rolul de mamă în povestea mea, iar în povestea ei, eu joc rolul de fiică. În ambele noastre povești, fiecare dintre noi este personajul principal. Mama mea nu va deveni niciodată centrul poveștii mele, iar eu nu voi deveni niciodată centrul poveștii ei. Uităm adesea că suntem cu toții povestitori. Personajul principal ești tu însuți. Ceea ce se întâmplă atunci când uităm rolul nostru de povestitori este că atunci ne desemnăm un rol pasiv și lăsăm pe altcineva să ne spună poveștile. Acest lucru s-ar asemăna cu un regizor care distribuie un scenariu de film tuturor, mai puțin personajului principal, și care apoi își dă seama că rolul personajului principal nu a fost scris niciodată!

    Trebuie să-i învățăm pe copii să nu uite niciodată rolul personajului principal. Și mai important este să treci dincolo de a fi personajul principal și povestitorul – începe să te observi pe tine însuți, comportamentul tău, modul în care inventezi personajele din povestea ta, cum te tratezi pe tine însuți și cum te prezinți în viață. Aceasta este și o formă de Ubuntu în acțiune, care constă în oglindirea reală a valorilor tale cu povestitorul. Apoi începi să-ți oglindești sinele autentic în societate. Nu poți face acest lucru în mod eficient dacă nu ești povestitorul poveștii tale. Odată ce ai stabilit că ești povestitor devine mai ușor să-ți oferi rolul de personaj principal și să treci dincolo de acesta pentru a deveni un observator real, depășind identitatea de Eu, Eu însumi și cu Mine. Te identifici cu toate celelalte personaje și cu toate celelalte ființe.

    Interview with Wakanyi Hoffman: The invisible force behind Ubuntu philosophy and storytelling

    Growing up on the outskirts of Nairobi city, Wakanyi Hoffman’s childhood was filled with heartwarming folktales. She decided to become an Ubuntu Keeper of Indigenous Wisdom who shares her ancestors’ stories wherever she goes.

    A storyteller, author, mother, African Indigenous Knowledge scholar, and global speaker, Wakanyi is a “global nomad” on a mission to teach children to embrace the whole world as their home. She is a board member at Seeds of Wisdom, championing indigenous elders’ wisdom and knowledge exchange and the founder of the African Folktales Project.

    In this exclusive interview for Community Index Magazine, Wakanyi discusses the power of storytelling and the Ubuntu philosophy around the idea that the sense of self is shaped by your relationships with other people, a beautiful way of living that begins with the premise that “I am” because “we are.”

    1. You are an African Indigenous Wisdom Scholar and a renowned keynote speaker on Ubuntu philosophy. As a global nomad, you have a rich intercultural experience that offers you a holistic perspective on the human condition. What are the essential lessons that make Ubuntu a way of life from which we can all learn to co-exist in harmony and peace? How does Ubuntu guide you in your own life and work, especially as a sustainability leader?

    Ubuntu is a way of being authentic in your self-expression, honest about who you are, what your values are, and how you see yourself in the world through others and as part of the natural world. Some simple steps to apply it to your life are: performing small acts of kindness which can and do have ripple effects, being radically generous with no strings attached, going out into nature more often than you visit a coffee shop or a shopping mall, noticing the trees, flowers or birds and being grateful that these extensions of natural life exist.

    I believe that, by noticing other life forms, your life becomes less about you, and more about the entire ecosystem in which all of life is possible. If you notice a tree in a park, you have an immediate connection to that larger life. You will also notice if the tree is missing and be compelled to do something about conserving the trees in your neighbourhood. You don’t need to buy carbon credits to save the trees in the Amazon if that’s not your ecosystem. The trees right outside your backyard are calling for your attention, too.

    This understanding that we are extensions of all of the life around us is deeply rooted in my psyche. I believe strongly that my ability to decide what I care about paints a realistic image of where I am at in life, and gives me a chance to contribute practically to society. If I care about the wildlife in my neighbourhood – squirrels, birds, ducks, deer or any other, then I will be inclined to know more about their life, and this creates an immediate connection between me and the creatures in the world around me.

    There is a story a friend shared about the way to becoming enlightened (the way of the Buddha), and he said: “The destination is the path.” Upon further inquiry, he explained that the earlier belief was that the path was the destination, meaning that one had to work towards becoming enlightened, whereas the latter (“The destination is the path”) means that one has it in themselves to embody the buddha-like qualities and then go about achieving them. In other words, the belief that you are already enlightened makes you embody the qualities of an enlightened being. If you think in regenerative terms, then you begin to act in ways that are regenerative. I think in a way this is descriptive of what Ubuntu is. You are born with ubuntu (humanness), and then you embody ubuntu qualities which enhance your life as you grow older. This idea resonates with me and that’s how I visualize the way I approach life.

    2. Climate change can unleash a cocktail of emotions: anxiety, hopelessness, or even despair. What role does storytelling play in tackling this issue and dealing with these difficult emotions?

    These emotions can also be the result of poor storytelling, in my opinion. It is natural to feel hopeless in the face of the alarming data and statistics about the quality of human life in the face of this looming doomsday scenario. However, can we also look towards the past and dig up some hopeful narratives? There are countless stories of how indigenous communities have averted similar crises using knowledge and wisdom that I believe are still accessible and relevant to modern society. What if we reimagined this doomsday scenario not as apocalyptic, but as optimistic – as a day of redemption, a day of reunification, a day of peace? If we can imagine this, we can walk into a brighter future. We can avert this crisis if we have a different story to tell.

    I think a better imagination can dilute these feelings of anxiety and hopelessness and replace them with hope to activate our survival instincts. Collective imagination is our way out of this. A question I think we should ask when in despair is: “Where is hope?” Rather than focusing on despair, we can channel our efforts into creating a sense of hope. Hope gives way to action. If we can imagine solutions, then there is more hope and less anxiety. ”We often forget that we are all storytellers. The main character is yourself. What happens when we forget our roles as storytellers is that we then designate ourselves a passive role and leave someone else to tell our stories. This would be likened to a director handing out a film script to everyone but the main character, and then realizing that the main character’s role was never written!

    3. You are an author of children’s books and the initiator of the African Folktales Project, an ongoing open-sourced resource of indigenous wisdom and knowledge for pupils. How did you manage to create a fusion of storytelling and sustainability educational content?

    Initially, this was a Master’s thesis back when I was studying at UCL. I had this idea to collect folktales from Africa and use them to develop a curriculum to teach children about storytelling and build a bridge between African indigenous knowledge systems and formal education. I started to notice a pattern in these stories – they were all sources of solutions to the challenges of achieving the SDGs! This is how my idea to develop a “folktales for SDGs” curriculum was born. I have since taught at universities in the US (Brooklyn College and Presidio Graduate School) to educators and students and used African stories to introduce the SDGs in a way that is accessible to the public, beyond the confines of indigenous communities.

    4. You believe that “seeing yourself as part of someone else’s story will bring justice to the world”. How important it is for children to find their reflection in books? What is the role of stories in changing the narrative from inaction to acting as conscious global citizens of the world?

    Children are naturally receptive to external messaging, and this is why seeing themselves or not seeing themselves in stories is such a powerful way of empowering or disempowering them. Storytelling is the way that we convince ourselves of our relevance in this world. We are here because we have told ourselves that we belong here, on this planet. All traditions, cultures, and spiritual organizations have an original creation story. What happens when, in that creation story, you don’t see or hear your own one? Then you may as well not exist, or you actually don’t exist at all. That can be a source of an identity crisis. That is the tragedy of not seeing yourself in a story, and then by extension, not being included in someone else’s story.

    Each story that you tell yourself includes different characters. You are always the main character, and everyone else plays a role. My mother plays the role of mother in my story, and in her story, I play the role of daughter. In both of our stories, we are each the main character. My mother will never become the centre of my story, and I’ll never become the centre of her story.

    We must teach children to never forget the role of the main character. Even more important is to go beyond being the main character and the storyteller – you begin observing yourself, your behaviour, how you invent the characters in your story, how you treat yourself, and how you show up in life. That is a form of Ubuntu in action too, which is really mirroring your values with the storyteller. You then begin to mirror your authentic self to society. You can’t do this effectively if you’re not the storyteller of your story. Once you establish yourself as the storyteller, it becomes easier to assign yourself the main character, and to go beyond that to become a real observer, going beyond the identity of Me, Myself, or I. You become identified with all the other characters and all other beings.

    Interview with Alice Schmidt: The Sustainability Puzzle Challenge

    This interview was published in Sustainability Index Magazine 2023.

    How Can Sustainability in Business Look Like

    Alice Schmidt is a global sustainability advisor who has worked in 30 countries on 4 continents with 70+ organizations across sectors, deeply passionate about creating opportunities across the social, environmental and economic spheres.

    We discussed with Alice about her new book, „The Sustainability Puzzle: How Systems Thinking, Climate Action, Circularity and Social Transformation Can Improve Health, Wealth and Wellbeing for All”, and her insights on how systems thinking, circularity, climate action and social transformation can improve health, wealth and wellbeing for all.

    1. You are the co-author of „The Sustainability Puzzle” book, a useful and accessible read for all those who want to understand the links between social, environmental and economic issues and solutions. It has a touch of optimism which is often missing from today’s sustainability conversations. How did you manage to invite your readers to zoom out and look at the bigger picture before zooming in again?

    Most of us work in silos and focus on a rather narrow set of professional questions and responsibilities. In sustainability, this sometimes leads to outcomes that do more harm than good. In the book, we highlight this with lots of real-life examples and some graphic art as well. For example, electric cars can be a piece of the puzzle, but only if they’re powered by renewables and only where they do not replace perfectly functioning conventional vehicles and the materials they are made of are sourced sustainability.

    More importantly, by looking at the bigger picture, we realize that cities of the future should function without cars. Sustainable mobility is about walking, cycling and public transport – not about e-mobility only. Therefore, another piece of the puzzle is designing cities in ways that make sustainable forms of transport more attractive through parks and green space, cycling infrastructure and appropriate incentives, for example.

    2. In your opinion, piecing together The Sustainability Puzzle in organizations is vital: it’s about doing justice to the breadth and depth of sustainability and balancing a systems perspective with concrete solutions. What is the key element that business leaders should consider to ensure that they are starting their sustainability journey right?

    As a first step, business leaders must make the connection between people, planet and profits. What many have yet to fully grasp is that individuals and businesses alike depend on ecosystem services, the services provided by planet Earth to us for free.

    By polluting, emitting greenhouse gases and using non-renewable materials we are not actually destroying the planet – the planet doesn’t need us humans. What we’re destroying is the ecosystem’s ability to provide to us the conditions we need to thrive and survive.

    3. As a keynote speaker, you often talk about topics such as multi-solving, planetary health, social impact, and especially sustainable business and ESG. Why do you think sustainability has become such an important component of strategic leadership thinking? How does your audience feel after hearing your insights on creating a better future by addressing global challenges today?

    Indeed, both when giving talks and when advising my clients I emphasize that sustainability is not about putting social versus economic or environmental issues. It’s about finding win-wins – and sometimes triple wins – for people, planet and profits.

    Let’s take the example of urban mobility again: investing in green space rather than roads improves people’s health and well-being. It makes them feel safer and more inclined to walk and cycle. By doing so, they contribute to saving taxpayers’ money that’s otherwise necessary for building and maintaining car infrastructure. At the same time, injuries through traffic accidents go down, and air pollution – a major problem in many cities around the world – decreases as well, improving people’s health even more. Moreover, all that walking, cycling and taking public transport keep people active and engaged with their communities, another important factor in their health.

    So, there is a virtuous circle, as urban spaces become more attractive for pedestrians and cyclists, decreasing the need for car travel even more. Having cars in urban centres is very last-century I find, but many politicians have yet to discover this.

    This is why sustainability has become so important for leaders: well, they are beginning to see the business case. Firstly, regulation is tightening, secondly, they feel pressure from suppliers and customers. Employees, too, are interested in sustainability and young people in particular want to work for sustainable companies – they’re even willing to accept lower incomes if they feel good about the company they work with. Banks and investors are also demanding transparency. All of this makes the business case even clearer. Real leaders recognize that in a context of rising pressure and increased transparency, greenwashing is not the answer. In fact, portraying yourself in a much greener, better light than you really come with considerable risks. True sustainability leaders recognize that they better invest resources in really scrutinizing their business models than only in green marketing, and they do not shy away from transformational change.

    My audiences often tell me about “lightbulb” moments as they begin to make the connection between people, planet and profits. They welcome the evidence-based but optimistic approach, neither naïve nor lacking in seriousness.

    4. In order to ensure success and profit, thorough research is necessary when setting up sustainability projects and programs. This involves analyzing stakeholders, identifying and assessing potential partners, and understanding the socio-economic or cultural environment. How does efficient monitoring look like? Why is it essential to see whether all elements are on track and to address those that are not?

    Indeed, sustainability success requires keeping on top of evidence, setting goals and monitoring. Not all aspects of sustainability are straightforward to measure. Yet, you cannot manage what you do not measure, so measuring is essential. In order to do this effectively and efficiently, I usually recommend my clients to focus on a few, impactful levers, and to rather measure and monitor some key indicators well than to spread themselves too thinly. Importantly, they must look at outputs and impact rather than at activities and inputs only.

    Sustainability has become a really hot market, so providers of certification and support have mushroomed all over the place. It is important for companies to choose wisely whom to partner with. Often, well intended is not the same as well done. At any rate, collaboration – across silos, sectors and industries – is essential for sustainability success.